Nant'à u striscione di Bastia 1905 : "CTC : u 25 d'aprile, state à sente u populu, vutate a cuufficialità per salvà a lingua corsa".
Nanz'à a partita Bastia - Lille, un striscione cupria tutta a lungura di a tribuna Sud di Furiani. Nantu si pudia leghje : "CTC : u 25 d'aprile, state à sente u populu, vutate a cuufficialità per salvà a lingua corsa".
U messagiu s'addirrizza à l'eletti di a CTC chì u 25 d'aprile anu da dibatte di u prugettu di cuufficialità, purtatu da Pierre Ghionga. Nant'à u situ CNI, prevene digià : « Ceux, qui sont contre la coofficialité, sont contre la langue corse ».
Nant'à stu prugettu, s'hè intesu di tuttu : dangereux, discriminatoire... è avemu ancu avutu i nostri indignés (avemu l'indignés chè no meritemu).
Purtantu, in stu prugettu ùn ci hè nunda di chè spaventassi. Jean-Baptiste Luccioni (Corse social démocrate) parla ancu di "révolution de velours" in Corse-Matin.
Nò, l'abitanti di stu paese ùn seranu micca furzati d'amparà u corsu à colpi d'Assimil, ch'elli ùn s'inchietinu.
Ma di siguru, cum'è da per tuttu, ci sò l'accaniti di u "français pour tous".
Una lingua hè in traccia di more ? Chì pò fà ? Elli rispondenu "discrimination". È perchè micca Apartheid postu chè no ci simu ?
Li parlate d'una lingua minacciata, chì ancu l'UNESCO a dice ? Elli rispondenu "On ne sauvera pas le corse par la contrainte". Di siguru. Ma hè "par la contrainte" chì a Francia l'hà stirpata.
Ma a pruposta a più rivuluziunaria hè siguramente quella di François Tatti : "Obligation de l'offre, liberté de choix". Detta altrimente vole dì... ùn scambiemu nunda. Postu ch'ella hè a situazione attuale (u corsu hè insignatu in tutti i stabilimenti, ma ùn hè obligatoriu). Eccu cum'ellu si piglia a ghjente per buchje di pomi...
È sapemu dinù chì u sistema attuale ùn marchja più (circa 80% di l'elevi facenu corsu in sesta, si ne perde assai in scola di quarta, è guasi più nunda in liceu), è ch'ellu ci hè bisognu d'andà più luntanu sè no vulemu salvà ciò chì ferma di sta lingua.
"Oui mais c'est pas la cooficialité qui sauvera la langue corse" (bella scusa per ùn fà nunda) rispondenu in ultimu argumentu addisperatu. Nò, quessa a sapemu. Ùn sò micca e stituzioni chì anu da salvà u corsu. Tuccherà à u populu di sceglie s'ellu vole parlà è salvà a so lingua ("rien ne vous empêche de parler" dicenu i sempiterni azezi). Ma dop'à duie centu anni di travagliu accanitu pè stirpalla è disprezzalla, ci vole un "pianu Marshall" pè salvà ciò ch'ellu si pò salvà, chì a situazione hè pessima.
Ci vole à sapè ch'ellu ùn hè micca impussibule ; hè l'esempiu di u gallese chì torna à vince i locutori dop'à una morte assigurata.
Ma per quessa ci vole a vuluntà pulitica. Ci vole à crede dinù chì parlà duie lingue hè una ricchezza, ch'ella hè un'arnese straordinariu d'integrazione di l'altru, è un'apertura reale nant'à u mondu latinu (700 milioni di locutori), è micca una chjusura.
I Corsi ne sò cunvinti (da leghje : 90 % des Corses sont pour le bilinguisme nant'à CNI).
È l'eletti ? Videremu u 25 aprile.
U messagiu s'addirrizza à l'eletti di a CTC chì u 25 d'aprile anu da dibatte di u prugettu di cuufficialità, purtatu da Pierre Ghionga. Nant'à u situ CNI, prevene digià : « Ceux, qui sont contre la coofficialité, sont contre la langue corse ».
Nant'à stu prugettu, s'hè intesu di tuttu : dangereux, discriminatoire... è avemu ancu avutu i nostri indignés (avemu l'indignés chè no meritemu).
Purtantu, in stu prugettu ùn ci hè nunda di chè spaventassi. Jean-Baptiste Luccioni (Corse social démocrate) parla ancu di "révolution de velours" in Corse-Matin.
Nò, l'abitanti di stu paese ùn seranu micca furzati d'amparà u corsu à colpi d'Assimil, ch'elli ùn s'inchietinu.
Ma di siguru, cum'è da per tuttu, ci sò l'accaniti di u "français pour tous".
Una lingua hè in traccia di more ? Chì pò fà ? Elli rispondenu "discrimination". È perchè micca Apartheid postu chè no ci simu ?
Li parlate d'una lingua minacciata, chì ancu l'UNESCO a dice ? Elli rispondenu "On ne sauvera pas le corse par la contrainte". Di siguru. Ma hè "par la contrainte" chì a Francia l'hà stirpata.
Ma a pruposta a più rivuluziunaria hè siguramente quella di François Tatti : "Obligation de l'offre, liberté de choix". Detta altrimente vole dì... ùn scambiemu nunda. Postu ch'ella hè a situazione attuale (u corsu hè insignatu in tutti i stabilimenti, ma ùn hè obligatoriu). Eccu cum'ellu si piglia a ghjente per buchje di pomi...
È sapemu dinù chì u sistema attuale ùn marchja più (circa 80% di l'elevi facenu corsu in sesta, si ne perde assai in scola di quarta, è guasi più nunda in liceu), è ch'ellu ci hè bisognu d'andà più luntanu sè no vulemu salvà ciò chì ferma di sta lingua.
"Oui mais c'est pas la cooficialité qui sauvera la langue corse" (bella scusa per ùn fà nunda) rispondenu in ultimu argumentu addisperatu. Nò, quessa a sapemu. Ùn sò micca e stituzioni chì anu da salvà u corsu. Tuccherà à u populu di sceglie s'ellu vole parlà è salvà a so lingua ("rien ne vous empêche de parler" dicenu i sempiterni azezi). Ma dop'à duie centu anni di travagliu accanitu pè stirpalla è disprezzalla, ci vole un "pianu Marshall" pè salvà ciò ch'ellu si pò salvà, chì a situazione hè pessima.
Ci vole à sapè ch'ellu ùn hè micca impussibule ; hè l'esempiu di u gallese chì torna à vince i locutori dop'à una morte assigurata.
Ma per quessa ci vole a vuluntà pulitica. Ci vole à crede dinù chì parlà duie lingue hè una ricchezza, ch'ella hè un'arnese straordinariu d'integrazione di l'altru, è un'apertura reale nant'à u mondu latinu (700 milioni di locutori), è micca una chjusura.
I Corsi ne sò cunvinti (da leghje : 90 % des Corses sont pour le bilinguisme nant'à CNI).
È l'eletti ? Videremu u 25 aprile.