U corsu bellu bellu : l'onomatopea

Dopu à più di trent’anni di un Riacquistu sfrenatu, simu in traccia di trapassà u cumplessu di u « Corsu perfettu ». Ci vole à ricunnosce chì sti poc’anni era una cumpetizione permanente trà i locutori di Corsu : à chì ne sciaccava u più spressioni di u medievu.



U corsu bellu bellu : l'onomatopea
O quant’ellu hè penibbule stu Corsu riflettutu, analizatu è chì ci vole à tene imaculatu, ancu puru s’ellu ùn lu si capisce più.

Hè quand’è vo site tranquillu à comptoir chì vi sbarca sempre una croce chì s’hè stanghittata in casa pendente mesi è mesi senza chjavà à ingòllesi i libbri sani di pruverbii o di spressione Corse antiche (chì nimu adopra è capisce) è chì e vi lampa stupenduvi à tempu in faccia a so pretensione e spressione Corse di Zia Anticogna.

Esempiu pràticu : Invece di cuntentassi di una gnera azeza, ècculi chì vi rendenu in faccia: « Bouh ! Stu pastizzu ! Mi pare un’impastatoghja inzippita cum’è a culotta di Zia Mommò di l’Antevita, chè ? ».
E to corne, sì !

Invece, u veru, u corsu chì a li sciacca, chì ùn hà mai parlatu ch’è corsu è chì ùn s’impedisce di dì « u gontoir, i beuneu è « c’est-à-dire chì », l’onomatopee e nostre e cunnosce tutte. Hè custì u puntu più altu di a maneghja di a lingua Corsa !

Allora piantate appena cù e vostre spressione à l’anticogna, ch’è v’avete amparatu dui ghjorni fà, s’è duie infrasate dopu v’avete da cappià un onomatopea sìmile : Pif ! Paf ! Pouf ! Crack ! Aïe ! Pouet’ ! Tac ! Plouf ! Bou ! Bing ! Zou ! Clang ! Plonk ! Glou glou ! Dreulin Dreulin ! Patatras ! è tutta sta rupaccia à l’usu pinzutu. Hè tempu avà di fà risorge l’estru più prufondu di u corsu : i nostri belli “strè strè strè ! Bòbbata ! Isciahya ! Schciwwì(ne)!” è altri “Ubbhbhba !” è “Pssccìììstu !”

Esempiu pràticu : “Mi sò intrappulighjatu cum’è un buiatteru archibusgiatu è PAF !, sò caschichjulatu in terra”.
Custì site à a risa.

Invece ci hè più stintu in : “Hè in surtendu à cinqu’ore di cabulò chì mi sò pigliatu a porta in bocca : Brrruppayià !
Quessa sì hè a classa !

Allora l’averete capita, ùn ci hè bisognu à favvi cagà à studià l’ore sane i libbracci cusì annuiosi chì ùn si ponu leghje ch’è in burdata nera è fàtevi piuttostu un giru pè ste fiere à sente sprìmesi u corsu bellu bellu : l’onomatopee. O pè dilla altrimenti, i soni di fere famite chì u Corsu ne sà tant’è più.

u 2ndu di Farraghju 2009
Ussamà Ben Lazezu